Ecografia in timpul sarcinii
Cata bucurie sau tristete poate aduce aceasta investigatie? Cat ajuta ea cu adevarat pe o viitoare mama sau pe medicul care urmareste sarcina? Cate ecografii ar trebui sa faca o viitoare mamica, in ce perioada a sarcinii si de ce tip ar trebui sa fie acestea? Cine trebuie sa efectueze ecografia? Care sunt efectele secundare ale ecografiei? Si ce este ecografia, de fapt? Ecografia (ultrasonografia) este o metoda neinvaziva de diagnostic care nu cunoaste deocamdata contraindicatii si se adreseaza multor pacienti, dar in special femeii insarcinate. Principiul metodei este simplu: transductorul - piesa care intra in contact cu pacientul - emite ultrasunete; acestea strabat tesuturile din calea lor cu viteze diferite, in functie de densitatea acestora si sunt apoi reflectate; tot transductorul capteaza si ecourile reflectate, computerul analizeaza informatiile obtinute si le proceseaza, afisand pe monitor o imagine. In mod normal, fiecare femeie insarcinata ar trebui sa faca 4 ecografii in timpul sarcinii: Prima este aceea pe care majoritatea o fac dupa primele zile de intarziere a menstruatiei, odata cu testul de sarcina, in jurul varstei gestationale de 5 saptamani; acum este pus diagnosticul precoce de sarcina in evolutie, unica sau multipla, intra- sau extrauterina, este vizualizat sacul gestational, mai tarziu embrionul (6-7 S.G.), precum si miscarile active fetale si activitatea sa cardiaca (8 S.G.), placenta (10 S.G.). Urmatoarea este cea de la 11-14 S.G., cand se masoara cu acuratete lungimea embrionului (CRL), iar in functie de ea varsta sarcinii. Din trimestrul II se vor folosi alte repere: diametrul biparietal, lungimea femurului sau circumferinta abdominala. Se verifica grosimea translucentei nucale, indice predictiv important pentru sindromul Down, si se pot vizualiza precoce unele malformatii cardiace, deasemenea eventuale colectii lichidiene (hematoame intracavitare, subcoriale, subdeciduale) care pot pune in pericol sarcina. Urmeaza ecografia morfologica de trimestru II, la 20-22 saptamani de sarcina, aceasta fiind cea mai amanuntita: acum se trec in revista toate organele fatului, mai exact: creierul, cordul, vasele mari ale inimii, coloana vertebrala, ficatul, stomacul, rinichii, vezica urinara. Se verifica daca bebelusul este armonios dezvoltat, adica daca toate partile corpului sunt dezvoltate complet si corect; daca inima bate in ritmul potrivit, daca miscarile active fetale sunt in numarul corect si destul de puternice, daca rinichii elimina urina, daca fatul inghite lichid amniotic, daca stomacul se umple si se goleste. Acum se pot vizualiza malformatiile de tub neural (spina bifida, microcefalia, anencefalia), ale fetei (cheilopalatoschizis), ale ochilor (cataracta congenitala, micro- sau anoftalmia), ale cordului (nedezvoltarea sau dezvoltarea incorecta a valvelor sau vaselor, comunicari anormale, fluxuri anormale, ritm cardiac neregulat), malformatii digestive, renale, pulmonare, ale membrelor s.a.m.d. O parte din acestea, din pacate, nu vor fi observate decat la urmatoarea scanare (ex. hidrocefalia). Tot acum se poate spune cu mare probabilitate sexul bebelusului si se verifica daca acesta a crescut corespunzator si a ajuns la greutatea medie corespunzatoare varstei. Se masoara colul uterin, iar medicul se asigura ca acesta este inchis. Ultima ecografie este cea de trimestru III , pe la 30-32 saptamani, cand in afara observatiilor facute si la cea precedenta, se calculeaza greutatea bebelusului, se stabileste prezentatia si pozitia in care acesta va veni pe lume si se evidentiaza problemele care pot aparea in cazul in care mama doreste sa nasca natural. Se verifica din nou lungimea si continenta colului uterin. Pe cat de utila poate fi ecografia in cazul sarcinilor normale, cu feti sanatosi, tot asa poate fi si in cazul sarcinilor cu probleme; din pacate, in multe cazuri exista astfel de probleme de sanatate, iar ecografia pune parintii si medicul in garda: uneori interventia chirurgicala in cazul malformatiilor cardiace trebuie facuta foarte repede dupa nastere. Alteori malformatiile sunt, din pacate, incompatibile cu viata si atunci parintilor li se da posibilitatea de a alege sa nu mai prelungeasca chinul copiilor ce nu au sanse de a trai. Modalitatile de examinare ecografica sunt multiple: se poate face examinarea transabdominal sau transvaginal; avantajul acesteia din urma este ca imaginea este mult mai clara, fluxul de ultrasunete nefiind impiedicat nici de gazele din intestine si nici de o vezica urinara prea goala; este considerata metoda ideala pentru examinarea in primul trimestru de sarcina. De cand a aparut, ecograful a revolutionat obstetrica; aproape ca nu se mai concepe ca urmarirea sarcinii sa nu includa si ecografia, ca urmare aceasta s-a perfectionat continuu si foarte rapid: s-a lucrat mult timp in 2D (bidimensional); si astazi este folosit acest mod, iar un medic cu multa experienta poate pune diagnostice corecte pe un astfel de aparat. In ultimii ani a aparut 3D (tridimensional); aceasta tehnica, prin imaginea in spatiu pe care o reproduce dupa recompunerea computerizata a mai multor imagini 2D, permite diagnostice de finete. In plus, imaginea poate fi prelucrata digital pentru eliminarea structurilor nedorite. Ecografia 4D este o ecografie in patru dimensiuni (a patra este timpul), ce da ochiului uman senzatia de imagine in miscare prin succesiunea rapida a mai multor imagini 3D. Este ideala pentru evidentierea malformatiilor cardiace. Care dintre aceste modalitati ar trebui aleasa depinde atat de bugetul nostru, de ce aparate sunt disponibile in orasul in care locuim, dar si de experienta medicilor pe aceste aparate. Cam acestea sunt ecografiile pe care orice gravida trebuie sa le faca in cele 9 luni. Ideal ar fi ca examinarea sa fie facuta chiar de medicul care urmareste sarcina, bineinteles daca acesta are pregatirea teoretica necesara. Este mai linistitor pentru mama sa stie ca este vazuta de un medic cu renume, insa acesta, din pacate, nu stie nimic nici despre pacienta, nici despre evolutia sarcinii. Bineinteles ca in cazul sarcinilor cu probleme - pentru mama sau pentru fat - ecografiile vor fi mai dese si tehnica folosita mai sofisticata. Insa medicul obstetrician hotaraste asta, nu noi - chiar daca ne e dor uneori sa ii mai vedem fetisoara celui mic pe monitorul ecografului. Nu se cunosc pana acum efecte secundare ale ecografiei; in limitele frecventzei folosite pentru ecografia obstetricala nu exista nici un pericol al examinarii cu ultrasunete. Se stie insa ca exista efecte biologice ale ultrasunetelor: experimental, dupa expunerea de lunga durata, chiar si la frecventze obisnuite de lucru, pot aparea arderea sau incalzirea tesuturilor, producerea de radicali liberi, chiar hemoragii sau modificari genetice. Se stie si ca nu este recomandat sa se foloseasca ecografia Doppler cu emisie continua in ecografia obstetricala, iar metoda nu are o vechime chiar atat de mare incat sa se poata afirma categoric ca este absolut inofensiva. Pentru asta ar fi nevoie de studii epidemiologice, biologice, toxicologice pe termen lung si pe un numar foarte mare de cazuri. Din declaratia Institutului American de Ultrasunete in Medicina din 1998 retinem ca nu au fost raportate vreodata efecte biologice confirmate ale ultrasunetelor la frecventze obisnuite de lucru si ca, desi exista posibilitatea ca acestea sa apara in viitor, se considera ca beneficiul pentru pacient este mai mare decat riscul. Totusi, ultrasunetele nefiind nelipsite de efecte biologice se recomanda ca tehnica sa se utilizeze prudent, mai ales in primul trimestru de sarcina deoarece nu exista date suficiente privind eventualele efecte datorate expunerii repetate si cumulative la doze mici si repetate. Asa ca eu sunt de parere sa facem ecografie doar cand este cazul, sa ne alegem cu grija medicul, sa avem grija de noi in timpul sarcinii si nu numai, astfel incat sa avem copii sanatosi si frumosi care sa ne bucure viata si sa putem face si noi acelasi lucru pentru ei. |
