Pe ultima suta de metri in burta mamei

Perioada de sarcina aproape a luat sfarsit, peste 3-4 saptamani copilul vine pe lume. El si mama folosesc acest ragaz pentru a se pregati de nastere.

Majoritatea fetusilor nu sunt punctuali. Nici macar 5% din ei nu vin pe lume la termenul precis calculat anterior. Unii se nasc mai tarziu, insa majoritatea sosesc mai repede. Acest lucru nu trebuie sa le nelinisteasca pe viitoarele mame, deoarece cu 4 saptamani inainte de termenul stabilit fatul este complet dezvoltat si aproape toate organele au evoluat pana la stadiul de maturitate: sistemul circulator si inima functioneaza; plamanii se pot desfasura din plin la prima respiratie; in intestin exista toate enzimele de care este nevoie pentru digestie; ficatul nu lucreaza inca la capacitatea maxima, insa odata nascut copilul, el isi poate incepe functiunile. Cateodata se intampla ca nici la nastere sa nu se fi maturizat integral. De aceea, unii nou-nascuti sufera in primele zile de viata de o usoara hepatita. micii perisori (laguno) care acopera tot corpul cad, in urma lor ramanand doar un strat care protejeaza pielea. Insa si acesta se desprinde incetul cu incetul. Medicul recunoaste aceste procese in cadrul examinarii cu ultrasunete, el observand fulgi mici ce plutesc prin lichidul amniotic. In saptamana a 36-a de sarcina trupul fatului este dezvoltat si gata de nastere. In ultimele saptamani el mai acumuleaza 800-1200 de grame si isi creaza rezerve de energie si "rezervoare" de grasime pentru momentul nasterii, deoarece, la urma urmei, el trebuie sa reziste la o scadere de temperatura de aproximativ 15 grade. In burta mamei sunt totusi 37�C. Vioi, fatul face exercitii pentru viata post-natala: el executa tumbe, se joaca cu manutele, isi suge degetul mare si efectueaza miscarile specifice respiratiei. Zilnic bea 2-3 litri de lichid amniotic si isi exerseaza stomacul, rinichii si vezica urinara. Simturile ii sunt gata formate: poate pipai, auzi, vedea si chiar mirosi si gusta. Acest lucru a fost constatat de cercetatori prin adaugarea unui lichid dulce celui amniotic - copilul a reactionat la acesta prin miscari sprintene. Treptat insa, fatul trebuie sa-si limiteze activitatile, deoarece spatiul uterin devine tot mai stramt. In ultimele doua saptamani dinaintea nasterii aproape toti fetusii dau din picioare mult mai putin. Le lipseste spatiul pentru miscarile violente. Fatul simte ca se apropie nasterea si se pune in pozitie de start. In a 37-a saptamana de sarcina, 92% din bebelusi se afla asezati cu capul in jos, pozitionat la intrarea in bazin si genunchii la gura. La femeile aflate la a doua sau a treia nastere, fetusii isi acorda, de regula, mai mult timp. Cateodata ei se intorc cu capul in jos abia cu cateva zile inainte de nastere, din cauza ca musculatura uterina este mai relaxata, alocand copilului mai mult spatiu de miscare. Fiecare al 20-lea copil insa, nu se intoarce, ramanand in pozitie sezand in burta mamei sau stand de-a curmezisul. In mod normal (circa 60% din cazuri), copilul se afla in partea stanga a uterului, cu spatele inainte. Asa este mai comod, atat pentru copil, cat si pentru mama. In dreapta se afla vena cava, un vas sanguin raspunzator de uter si placenta. Daca vena este apasata prin greutatea copilului, sangele va curge in cantitati mai mici iar copilul va fi hranit mai rau. Majoritatea femeilor se comporta spre sfarsitul sarcinii instinctiv corect: ele stau culcate noaptea pe partea stanga. Totusi dormitul poate deveni, in aceasta perioada, foarte dificil. Multi fetusi sunt treji noaptea si apasa din interior peretele burtii. In afara de aceasta, nu este usor sa gasesti o pozitie confortabila atunci cand burta devine mai mare. Reglarea pozitiei cu anumite perne poate imbunatati oarecum situatia. Peste zi, viitoarele mame cara din greu, in ultimele patru saptamani. Pe de o parte alergarea si respiratia devin mai usoare, deoarece burta aluneca in jos cu ajutorul asa-numitelor dureri prenatale. In schimb apasarea pe vezica si intestine creste. Intre timp se pregateste si trupul mamei pentru nastere: uterul cantareste aproape 100 de grame, prin el curgand 500-600 ml de sange pe minut(spre comparatie: inainte de a ramane gravida, acesta cantarea doar 50 g, prin el curgand 5-10 ml de sange pe minut). Pentru ca fatul sa poata aluneca mai usor, partea inferioara a uterului se desface, protuberandu-se in jos. Peretele lui devine mai subtire, iar fibrele musculare din aceasta zona cresc si se inmultesc. Efect secundar pozitiv: cand placenta se afla prea jos sau chiar inaintea orificiului vaginal, se mai poate misca. Ea este trasa putin in sus cu ajutorul fibrelor musculare. tensiunea arteriala, care la inceputul graviditatii scade usor, incepe sa se normalizeze. Aceasta depinde de schimbarea hormonala din saptamanile dinaintea nasterii. Astfel muschii incheieturii si vasele sanguine se inmoaie. Unele femei simt acest lucru sesizand ca au un scaun compus "ca din oua". Sangele patrunde prin aceasta largire de vase sanguine direct in picioare. Pentru ca sangele sa poata urca pana la inima si inapoi, tensiunea trebuie sa creasca. placenta"imbatraneste", incheindu-si serviciul. Impreuna cu membranele oului, ea a raspuns de producerea lichidului amniotic. Din saptamana a 35-a cantitatea acestui lichid scade. de mai multe saptamani uterul se antreneaza prin dureri "nedureroase" si neregulate. Gravidele simt doar un fel de "tragere" in zona orificiului vaginal. Cand mama si fatul sunt pregatiti la cota maxima, incepe nasterea: cu una sau doua zile inaintea travaliului adevarat, cand orificiul vaginal devenit moale se scurge putina mucoasa insangerata. Aceasta picatura de mucoasa a izolat orificiul vaginal in timpul sarcinii, pentru a proteja fatul de infectii. Ceea ce intr-adevar declanseaza nasterea nu este inca cunoscut cu exactitate. Un rol extrem de important, explica ginecologii, il au substantele-mesager create in placenta si in membranele ce o inconjoara. Putin inainte de nastere uterul este invadat de aceste asa-numite citocine. Ceea ce este clar astazi este ca procesul nasterii este dirijat de mai multi hormoni. Estrogeni, progesteron, citocine, prostaglandina si oxitocine - se influenteaza reciproc. Intr-o colaborare perfecta, aceste substante pun in miscare forte care, o data ce si-au dat drumul, aproape ca nu mai pot fi oprite. Neobosite, ele ajuta pe fat sa vina pe lume.

Ecografia in timpul sarcinii

Oare cate dintre noi nu au facut macar o ecografie in timpul sarcinii? Oare nu am fost toate emotionate cand ni s-a spus: �sunteti insarcinata�, �ii bate inimioara�, �este fetita sau baietel�, �priviti, isi suge degetelul� sau �seamana cu dumneavoastra�?

Cata bucurie sau tristete poate aduce aceasta investigatie? Cat ajuta ea cu adevarat pe o viitoare mama sau pe medicul care urmareste sarcina? Cate ecografii ar trebui sa faca o viitoare mamica, in ce perioada a sarcinii si de ce tip ar trebui sa fie acestea? Cine trebuie sa efectueze ecografia? Care sunt efectele secundare ale ecografiei? Si ce este ecografia, de fapt? Ecografia (ultrasonografia) este o metoda neinvaziva de diagnostic care nu cunoaste deocamdata contraindicatii si se adreseaza multor pacienti, dar in special femeii insarcinate. Principiul metodei este simplu: transductorul - piesa care intra in contact cu pacientul - emite ultrasunete; acestea strabat tesuturile din calea lor cu viteze diferite, in functie de densitatea acestora si sunt apoi reflectate; tot transductorul capteaza si ecourile reflectate, computerul analizeaza informatiile obtinute si le proceseaza, afisand pe monitor o imagine. In mod normal, fiecare femeie insarcinata ar trebui sa faca 4 ecografii in timpul sarcinii: Prima este aceea pe care majoritatea o fac dupa primele zile de intarziere a menstruatiei, odata cu testul de sarcina, in jurul varstei gestationale de 5 saptamani; acum este pus diagnosticul precoce de sarcina in evolutie, unica sau multipla, intra- sau extrauterina, este vizualizat sacul gestational, mai tarziu embrionul (6-7 S.G.), precum si miscarile active fetale si activitatea sa cardiaca (8 S.G.), placenta (10 S.G.). Urmatoarea este cea de la 11-14 S.G., cand se masoara cu acuratete lungimea embrionului (CRL), iar in functie de ea varsta sarcinii. Din trimestrul II se vor folosi alte repere: diametrul biparietal, lungimea femurului sau circumferinta abdominala. Se verifica grosimea translucentei nucale, indice predictiv important pentru sindromul Down, si se pot vizualiza precoce unele malformatii cardiace, deasemenea eventuale colectii lichidiene (hematoame intracavitare, subcoriale, subdeciduale) care pot pune in pericol sarcina. Urmeaza ecografia morfologica de trimestru II, la 20-22 saptamani de sarcina, aceasta fiind cea mai amanuntita: acum se trec in revista toate organele fatului, mai exact: creierul, cordul, vasele mari ale inimii, coloana vertebrala, ficatul, stomacul, rinichii, vezica urinara. Se verifica daca bebelusul este armonios dezvoltat, adica daca toate partile corpului sunt dezvoltate complet si corect; daca inima bate in ritmul potrivit, daca miscarile active fetale sunt in numarul corect si destul de puternice, daca rinichii elimina urina, daca fatul inghite lichid amniotic, daca stomacul se umple si se goleste. Acum se pot vizualiza malformatiile de tub neural (spina bifida, microcefalia, anencefalia), ale fetei (cheilopalatoschizis), ale ochilor (cataracta congenitala, micro- sau anoftalmia), ale cordului (nedezvoltarea sau dezvoltarea incorecta a valvelor sau vaselor, comunicari anormale, fluxuri anormale, ritm cardiac neregulat), malformatii digestive, renale, pulmonare, ale membrelor s.a.m.d. O parte din acestea, din pacate, nu vor fi observate decat la urmatoarea scanare (ex. hidrocefalia). Tot acum se poate spune cu mare probabilitate sexul bebelusului si se verifica daca acesta a crescut corespunzator si a ajuns la greutatea medie corespunzatoare varstei. Se masoara colul uterin, iar medicul se asigura ca acesta este inchis. Ultima ecografie este cea de trimestru III , pe la 30-32 saptamani, cand in afara observatiilor facute si la cea precedenta, se calculeaza greutatea bebelusului, se stabileste prezentatia si pozitia in care acesta va veni pe lume si se evidentiaza problemele care pot aparea in cazul in care mama doreste sa nasca natural. Se verifica din nou lungimea si continenta colului uterin. Pe cat de utila poate fi ecografia in cazul sarcinilor normale, cu feti sanatosi, tot asa poate fi si in cazul sarcinilor cu probleme; din pacate, in multe cazuri exista astfel de probleme de sanatate, iar ecografia pune parintii si medicul in garda: uneori interventia chirurgicala in cazul malformatiilor cardiace trebuie facuta foarte repede dupa nastere. Alteori malformatiile sunt, din pacate, incompatibile cu viata si atunci parintilor li se da posibilitatea de a alege sa nu mai prelungeasca chinul copiilor ce nu au sanse de a trai. Modalitatile de examinare ecografica sunt multiple: se poate face examinarea transabdominal sau transvaginal; avantajul acesteia din urma este ca imaginea este mult mai clara, fluxul de ultrasunete nefiind impiedicat nici de gazele din intestine si nici de o vezica urinara prea goala; este considerata metoda ideala pentru examinarea in primul trimestru de sarcina. De cand a aparut, ecograful a revolutionat obstetrica; aproape ca nu se mai concepe ca urmarirea sarcinii sa nu includa si ecografia, ca urmare aceasta s-a perfectionat continuu si foarte rapid: s-a lucrat mult timp in 2D (bidimensional); si astazi este folosit acest mod, iar un medic cu multa experienta poate pune diagnostice corecte pe un astfel de aparat. In ultimii ani a aparut 3D (tridimensional); aceasta tehnica, prin imaginea in spatiu pe care o reproduce dupa recompunerea computerizata a mai multor imagini 2D, permite diagnostice de finete. In plus, imaginea poate fi prelucrata digital pentru eliminarea structurilor nedorite. Ecografia 4D este o ecografie in patru dimensiuni (a patra este timpul), ce da ochiului uman senzatia de imagine in miscare prin succesiunea rapida a mai multor imagini 3D. Este ideala pentru evidentierea malformatiilor cardiace. Care dintre aceste modalitati ar trebui aleasa depinde atat de bugetul nostru, de ce aparate sunt disponibile in orasul in care locuim, dar si de experienta medicilor pe aceste aparate. Cam acestea sunt ecografiile pe care orice gravida trebuie sa le faca in cele 9 luni. Ideal ar fi ca examinarea sa fie facuta chiar de medicul care urmareste sarcina, bineinteles daca acesta are pregatirea teoretica necesara. Este mai linistitor pentru mama sa stie ca este vazuta de un medic cu renume, insa acesta, din pacate, nu stie nimic nici despre pacienta, nici despre evolutia sarcinii. Bineinteles ca in cazul sarcinilor cu probleme - pentru mama sau pentru fat - ecografiile vor fi mai dese si tehnica folosita mai sofisticata. Insa medicul obstetrician hotaraste asta, nu noi - chiar daca ne e dor uneori sa ii mai vedem fetisoara celui mic pe monitorul ecografului. Nu se cunosc pana acum efecte secundare ale ecografiei; in limitele frecventzei folosite pentru ecografia obstetricala nu exista nici un pericol al examinarii cu ultrasunete. Se stie insa ca exista efecte biologice ale ultrasunetelor: experimental, dupa expunerea de lunga durata, chiar si la frecventze obisnuite de lucru, pot aparea arderea sau incalzirea tesuturilor, producerea de radicali liberi, chiar hemoragii sau modificari genetice. Se stie si ca nu este recomandat sa se foloseasca ecografia Doppler cu emisie continua in ecografia obstetricala, iar metoda nu are o vechime chiar atat de mare incat sa se poata afirma categoric ca este absolut inofensiva. Pentru asta ar fi nevoie de studii epidemiologice, biologice, toxicologice pe termen lung si pe un numar foarte mare de cazuri. Din declaratia Institutului American de Ultrasunete in Medicina din 1998 retinem ca nu au fost raportate vreodata efecte biologice confirmate ale ultrasunetelor la frecventze obisnuite de lucru si ca, desi exista posibilitatea ca acestea sa apara in viitor, se considera ca beneficiul pentru pacient este mai mare decat riscul. Totusi, ultrasunetele nefiind nelipsite de efecte biologice se recomanda ca tehnica sa se utilizeze prudent, mai ales in primul trimestru de sarcina deoarece nu exista date suficiente privind eventualele efecte datorate expunerii repetate si cumulative la doze mici si repetate. Asa ca eu sunt de parere sa facem ecografie doar cand este cazul, sa ne alegem cu grija medicul, sa avem grija de noi in timpul sarcinii si nu numai, astfel incat sa avem copii sanatosi si frumosi care sa ne bucure viata si sa putem face si noi acelasi lucru pentru ei.