Pe ultima suta de metri in burta mamei

Perioada de sarcina aproape a luat sfarsit, peste 3-4 saptamani copilul vine pe lume. El si mama folosesc acest ragaz pentru a se pregati de nastere.

Majoritatea fetusilor nu sunt punctuali. Nici macar 5% din ei nu vin pe lume la termenul precis calculat anterior. Unii se nasc mai tarziu, insa majoritatea sosesc mai repede. Acest lucru nu trebuie sa le nelinisteasca pe viitoarele mame, deoarece cu 4 saptamani inainte de termenul stabilit fatul este complet dezvoltat si aproape toate organele au evoluat pana la stadiul de maturitate: sistemul circulator si inima functioneaza; plamanii se pot desfasura din plin la prima respiratie; in intestin exista toate enzimele de care este nevoie pentru digestie; ficatul nu lucreaza inca la capacitatea maxima, insa odata nascut copilul, el isi poate incepe functiunile. Cateodata se intampla ca nici la nastere sa nu se fi maturizat integral. De aceea, unii nou-nascuti sufera in primele zile de viata de o usoara hepatita. micii perisori (laguno) care acopera tot corpul cad, in urma lor ramanand doar un strat care protejeaza pielea. Insa si acesta se desprinde incetul cu incetul. Medicul recunoaste aceste procese in cadrul examinarii cu ultrasunete, el observand fulgi mici ce plutesc prin lichidul amniotic. In saptamana a 36-a de sarcina trupul fatului este dezvoltat si gata de nastere. In ultimele saptamani el mai acumuleaza 800-1200 de grame si isi creaza rezerve de energie si "rezervoare" de grasime pentru momentul nasterii, deoarece, la urma urmei, el trebuie sa reziste la o scadere de temperatura de aproximativ 15 grade. In burta mamei sunt totusi 37�C. Vioi, fatul face exercitii pentru viata post-natala: el executa tumbe, se joaca cu manutele, isi suge degetul mare si efectueaza miscarile specifice respiratiei. Zilnic bea 2-3 litri de lichid amniotic si isi exerseaza stomacul, rinichii si vezica urinara. Simturile ii sunt gata formate: poate pipai, auzi, vedea si chiar mirosi si gusta. Acest lucru a fost constatat de cercetatori prin adaugarea unui lichid dulce celui amniotic - copilul a reactionat la acesta prin miscari sprintene. Treptat insa, fatul trebuie sa-si limiteze activitatile, deoarece spatiul uterin devine tot mai stramt. In ultimele doua saptamani dinaintea nasterii aproape toti fetusii dau din picioare mult mai putin. Le lipseste spatiul pentru miscarile violente. Fatul simte ca se apropie nasterea si se pune in pozitie de start. In a 37-a saptamana de sarcina, 92% din bebelusi se afla asezati cu capul in jos, pozitionat la intrarea in bazin si genunchii la gura. La femeile aflate la a doua sau a treia nastere, fetusii isi acorda, de regula, mai mult timp. Cateodata ei se intorc cu capul in jos abia cu cateva zile inainte de nastere, din cauza ca musculatura uterina este mai relaxata, alocand copilului mai mult spatiu de miscare. Fiecare al 20-lea copil insa, nu se intoarce, ramanand in pozitie sezand in burta mamei sau stand de-a curmezisul. In mod normal (circa 60% din cazuri), copilul se afla in partea stanga a uterului, cu spatele inainte. Asa este mai comod, atat pentru copil, cat si pentru mama. In dreapta se afla vena cava, un vas sanguin raspunzator de uter si placenta. Daca vena este apasata prin greutatea copilului, sangele va curge in cantitati mai mici iar copilul va fi hranit mai rau. Majoritatea femeilor se comporta spre sfarsitul sarcinii instinctiv corect: ele stau culcate noaptea pe partea stanga. Totusi dormitul poate deveni, in aceasta perioada, foarte dificil. Multi fetusi sunt treji noaptea si apasa din interior peretele burtii. In afara de aceasta, nu este usor sa gasesti o pozitie confortabila atunci cand burta devine mai mare. Reglarea pozitiei cu anumite perne poate imbunatati oarecum situatia. Peste zi, viitoarele mame cara din greu, in ultimele patru saptamani. Pe de o parte alergarea si respiratia devin mai usoare, deoarece burta aluneca in jos cu ajutorul asa-numitelor dureri prenatale. In schimb apasarea pe vezica si intestine creste. Intre timp se pregateste si trupul mamei pentru nastere: uterul cantareste aproape 100 de grame, prin el curgand 500-600 ml de sange pe minut(spre comparatie: inainte de a ramane gravida, acesta cantarea doar 50 g, prin el curgand 5-10 ml de sange pe minut). Pentru ca fatul sa poata aluneca mai usor, partea inferioara a uterului se desface, protuberandu-se in jos. Peretele lui devine mai subtire, iar fibrele musculare din aceasta zona cresc si se inmultesc. Efect secundar pozitiv: cand placenta se afla prea jos sau chiar inaintea orificiului vaginal, se mai poate misca. Ea este trasa putin in sus cu ajutorul fibrelor musculare. tensiunea arteriala, care la inceputul graviditatii scade usor, incepe sa se normalizeze. Aceasta depinde de schimbarea hormonala din saptamanile dinaintea nasterii. Astfel muschii incheieturii si vasele sanguine se inmoaie. Unele femei simt acest lucru sesizand ca au un scaun compus "ca din oua". Sangele patrunde prin aceasta largire de vase sanguine direct in picioare. Pentru ca sangele sa poata urca pana la inima si inapoi, tensiunea trebuie sa creasca. placenta"imbatraneste", incheindu-si serviciul. Impreuna cu membranele oului, ea a raspuns de producerea lichidului amniotic. Din saptamana a 35-a cantitatea acestui lichid scade. de mai multe saptamani uterul se antreneaza prin dureri "nedureroase" si neregulate. Gravidele simt doar un fel de "tragere" in zona orificiului vaginal. Cand mama si fatul sunt pregatiti la cota maxima, incepe nasterea: cu una sau doua zile inaintea travaliului adevarat, cand orificiul vaginal devenit moale se scurge putina mucoasa insangerata. Aceasta picatura de mucoasa a izolat orificiul vaginal in timpul sarcinii, pentru a proteja fatul de infectii. Ceea ce intr-adevar declanseaza nasterea nu este inca cunoscut cu exactitate. Un rol extrem de important, explica ginecologii, il au substantele-mesager create in placenta si in membranele ce o inconjoara. Putin inainte de nastere uterul este invadat de aceste asa-numite citocine. Ceea ce este clar astazi este ca procesul nasterii este dirijat de mai multi hormoni. Estrogeni, progesteron, citocine, prostaglandina si oxitocine - se influenteaza reciproc. Intr-o colaborare perfecta, aceste substante pun in miscare forte care, o data ce si-au dat drumul, aproape ca nu mai pot fi oprite. Neobosite, ele ajuta pe fat sa vina pe lume.